Am fost las

In urma reactiei elitei intelectualilor la cele spuse de Herta Muller in interviul cu Gabriel Liiceanu, nevoia unei concluzii, al unui punct final in procesul de analizare al perioadei comuniste pare mai evidenta ca niciodata.

Am avut, cu totii, un parcurs asemanator unui bolnav care trece prin diferite stadii pina la cel terminal. Pentru noi acceptarea finala a faptului ca am fost partasi dictaturii nu inseamna sfirsitul ci, dimpotriva, un nou inceput.

Am fost confuzi si ne-a fost frica. (Ne-) am invinovatit. Frustrarea, anxietatea si rusinea le-au luat locul pina ce totul a fost prea mult si ne-a coplesit neputinta.

Mai sintem acum, inca, in stadiul in care simtim nevoia sa ne impartasim povestea, sa stim ca n-am fost singuri si sa dam un sens a ceea ce am trait. Unii sint inca furiosi, acuzatori. Altii nostalgici.

Va trebui sa facem un ultim compromis, chiar plini de tristete, pentru a fi capabili sa ne continuam drumul.

Condamnarea comunismului, in mod oficial, nu a avut efectul scontat. Asumarea responsabilitatii poate fi calea care ne va duce acolo. Daca considerati ca poate fi un exercitiu benefic, o spovedanie eliberatoare, adaugati-va semnatura pe aceasta petitie.